Istria este o peninsula ce atarna de coasta de vest a Croatiei ca o baterie a unui aparat de turnat bere la draught, insa taramul nu are nici o legatura cu berea. Alte lucruri o definesc, aceasta regiune avand mireasma ei aparte (cum ar fi vinul si uleiul de masline). Croatii, popor slavic, au avut norocul de a se stabili definitiv in acest colt de rai, pe malul Adriaticei. Astfel toata coasta Croatiei are un farmec aparte si diferit fata de atmosfera obisnuita de tara slava, insa Istria se diferentiaza de intregul mal. Istria a fost mult timp sub stapanire italiana si tocmai acest lucru ii marcheaza prezentul.
Istria zilelor noastre nu aduce a Balcani, ci a Corsica/Sardinia sau sudul rural al Frantei. Astfel ce iese in evidenta sunt dealurile mici pline de Maslini, viile si frumustea naturala data de climatul mediteranean. La aceste dealuri se imbina si unele vai si un relief muntos de inaltimi reduse, care iti provoaca o placere de a te plimba pe ondularile soselei, pentru ca nu putem vorbi de serpentine serioase de zone montane adevarate.
Zona de litoral a Istriei este renumita pentru statiunile ei. Practic Croatia se imparte in doua cand vine vorba de turism litoralic, Istria si restul coastei, implicand Split, Dubrovnik. Eu am avut ocazia de a vizita prima, tara maslinilor, Istria.
Soselele mici ale Istriei si satele cu numar mic de locuitori dau senzatia de pustiu rural. Insa pustietatea atrage turistul pentru ca si in cele mai mici asezari vedeam cate un local care avea berbecutul la rotisor, cu un angajat care trebuia sa momeasca pe cel aflat in trecere. Statiunile nu erau concepute spre a fi o concurenta acerba intre ele in atragerea de clienti cum vedem pe litoralul Bulgaresc de exemplu. Toate statiunile erau la fel, mici fara a oferi lux de prost gust ci exact cat trebuie. Practic litoralul Istriei e pentru toti, pentru toate categoriile de oameni si marimile de buzunare.
Marea s-a dovedit a fi foarte limpede, si plina de animalute mici. Desigur acest lucru a demonstrat ingrijirea intregii mari deoarece plase de siguranta puse mai in larg ar fi putut fi artificiul spre acest lucru, insa nu a fost cazul. Plaja era practic inexistenta, nisipul fiind substituit de pietre si astfel tu ca fiinta bipeda trebuia sa fi foarte atent pe unde calci si faci primul pas in apa. Pentru acest lucru am folosit sandale speciale de mare.
Arhitectura intregii peninsule aduce a Italia, fiind clara influenta italiana. Orase ca Rovinj, Porec, Pula fiind observate de pe vapor ca venirea unui refugiat italian din Africa inapoi pe tarmul "cizmei" natale.
Porec a fost primul oras vizitat de catre mine. Am ramas surprins placut de forma sa de peninsula aflata in totalitate in larg. Oras mic insa plin de cladiri vechi in stil italian, chiar si un turn probabil din perioada romana (mai degraba ce a ramas din el, la bazele caruia se afla un restaurant). Cladirea primariei mi s-a parut foarte interesanta si ma facea sa ma simt ca in Monte Carlo. Curatenia era la tot pasul iar in capul peninsulei se afla hotelul principal, probabil oferind cea mai buan piveliste turistilor ce il alegeau. Pe stradutele stamte si intortocheate te puteai pierde si sa gasesti chiar biserici catolice pierdute in citadinul vechi. Am intrat in una din acestea si chair m-a marcat frumustea locasului. Din nou observam aparentele unui oras istoric si nu oras de divertisment, desi locatia sa pe malul marii i-ar fi oferit aceasta proprietate daca se afla sub conducere romaneasca, zic si eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu