In cealalta parte a Belgradului periferia este diferita fata de cea de la noi. De cand intrasem prin sudul Belgradului nu am zarit case ci brusc blocuri de locuinte. Pareau sa fie mult mai bine planificate decat cele Ceausiste ale noastre si se putea observa pe ele si pe infrastructura din preajma lor factorul "underground". Peste tot numai grafitty. Exact cum este centrul nostru, pe cladirile vechi numai grafitty. Insa diferenta era ca ce era destinat "undergroudului" ramanea la periferie, iar centrul nu purta astfel de dovezi. In mare parte am putut sa desting tagg-uri ale galeriilor celor doua mari echipe ale Belgradului. Crvena Zvezda cu galeria ei "Delije" (Eroii) si Partizan Belgrad cu suporterii ei "Grobari" (groparii). Conflictele dintre aceste doua factiuni reprezinta in mare parte dinamicitatea vietii de noapte a orasului Belgrad, pentru ca dupa cum mi-am dat seama, desi are aparente dure de "underground" oamenii sunt prietenosi si noapte rar poti pati ceva rau, cum e si cu Bucurestiul.
Infrastructura din nou s-a prezentat la un nivel mai scazut fata de Croatia cat si de Bucuresti. Desigur infrastrucutra este in mare parte provenita dinaintea razboiului, cu mult mai evoluata peste cea a noastra din acea perioada. Desigur modernizarea Bucurestiului a facut posibila desprinderea de Belgrad, insa este interesant faptul ca ne putem da seama ca trecutul ascunde ceva glorios si doar o criza ca cea din '90 a facut timpul sa stea pe loc. Cu alte cuvine Belgrad pare inca un oras al anilor '90. Maisini destul de vechi, insa nu ca parcul auto bulgar. Tramvaie vechi cu sine vechi si lipsa metroului mai caracterizeaza Belgradul. Daca metrou nu exista, Belgradul are totusi o retea de "tren usor" care are si cateva statii sub pamant in zona centrala a orasului si care conecteaza periferiile intre ele.
Cu cat am patruns in Belgrad cu cat am descoperit cladiri cu arhitectura balcanica din perioada interbelica, blocuri de locuinte cu design interesant, si lipsite de griul de la noi, mai multe graffity-uri si in cele din urma am ajuns la autostrada ce taie Belgradul in doua. Astfel am parasit zona de periferie cu blocuri spre o zona mai colorata. Acolo, exact langa autostrada insa in partea de nord se afla si hotelul. Hotel Belgrad de trei stele, il recomand ca fiind un hotel normal care ofera cat sugereaza prin stele. Mancarea e normala, serviciile normale, insa are si un “wow”. Desi este un hotel care mai pastreaza aparentele din perioada comunista (termopanele lipsesc), ofera un peisaj incredibil al orasului, prin restaurantul de la ultimul nivel.
Cazarea fiind rezolvata am putut inopta si sa ma pregatesc pentru explorarea centrului orasului de a doua zi. Desigur inainte de culcare m-am dus in expeditie si la un supermarket de pe langa hotel spre a observa piata locala. Mi-am procurat o bere sarbeasca pentru colectia de sticle si am degustat-o. Am ales Jelen Pivo, care parea a fi cea mai buna bere de masa din Serbia si nu m-am inselat, fiind acceptabila ca gust.
A doua zi am pornit spre centru si chiar am ramas placut surprins, deoarece se inregistra incetul cu incetul, cu cat avansam un contrast intre zona de mijloc si periferie si centru, ce spun periferie ci fata de intrarea in Serbia deasemenea. Centrul este diferit de cel al nostru, daca la noi ce a fost vechi a fost lasat in paragina, in Belgrad a fost reabilitat. Deasemenea megalomania nu s-a exprimat in mijlocul orasului cum a facut Nicolae Ceausescu cu centrul sau civic (Novi Belgrad a fost planificat pentru acest lucru).
Ironia, daca privim relatiile dintre sarbi si albanezi ca popare apare prin faptul ca o cladire impozanta in stil art-deco, poarta numele de “Albania Palace” si a fost finalizata in 1940. Intreaga intersectie in care acest edificiu creaza o bifurcatie, prin reclamele si luminile localizare pe toate cladirile creaza aspectul unui Time Square mai redus. Pentru mine, un Bucurestean mai degraba mi-a creat aspectul in minte a intersectiei dintre Calea Mosilor cu Bulevardul Carol I, cladirea pe langa care tramvaiul 21 o ia pe Calea Mosilor veche dovedindu-se o copie a “Albania Palace” in procent destul de mare.
Lipscaniul lor mi s-a parut clar diferit fata de al nostru, prin faptul ca era mai mare, mai curat, si cu mai putine cladiri in paragina. Desigur nu pareau sa fie atatea localuri cum sunt la noi. Bucurestiul chiar este un oras al localurilor daca privim atent, chiar si acum pe vreme de criza. Local langa local este algoritmul orasului nostru si nu doar in centru, ci peste tot. Ei bine in Belgrad localurile nu apar la tot pasul si asa este si in centru, pastrandu-se mai mult aspectul de centru istoric si nu centru de divertisment cum este la noi.
Stradutele liniare, acesta fiind un aspect al centrului vechi al Belgradului duc toate daca urmezi Vestul catre resturile cetatii, deoarece orasul are multa istorie din cele mai negre timpuri. Se inregistreaza astfel o alta diferenta , daca Bucurestiul a fost pana in secolul XIX asezare cu aspect rural, Belgradul mereu a fost un punct important strategic, a avut multe straturi de fortificatii si multe batalii de suportat. Cetatea se numeste Kalemegdan dupa dealul pe care este amplasat si se afla strategic chiar la intersectarea afluentului Sava cu Dunarea. Acolo puteti vizita Muzeul Militar care pastreaza si multe vestigii ale razboaielor trecute cum ar fi tancuri, avioane. Deasemenea privelistea este splendida, plimbarile prin gradinile acesteia aducand mireasma de basm arabesc. Cel mai bine se poate observa Novi Belgradul de dupa raul Sava cu diferitele lui constructii moderne si podurile ba de “tren usor” ba rutiere.
Piata din fata Parlamentului mi s-a parut foarte frumoasa , un gazon de flori acoperind un perimetru mediu. Cladirea Parlamentului cu o cupola mare veghea asupra pietei ca sediul unui guvernator din capitala unui stat pierdut de vreme in Statele Unite. Iar pentru ca sarbii sunt foarte nationalisti, nu putea sa lipseasca un steag urias in fata cladirii. Prin zona se afla si o parcare subterana destul de mare, ca dovada ca sarbii au luat-o in fata Bucurestiului, ca infrastructura a zonei centrale in privinta parcarilor.
Dupa o scurta vizita la un Mc Doland's central, care spre mirarea mea era mai mare ca cel de la Romana sau Unirii si avea si calculatoare cu conexiune la internet, am pornit spre a imi indeplini scopul principal al acestei calatorii si anume cel de a colectiona suveniruri, adica fulare si ce altceva se mai putea in legatura cu cele doua echipe ale Belgradului. Astfel am ajuns prima data la "Marakana" stadionul urias in forma de lighean al Stelei Rosii Belgrad (Crvena Zveda) si am avut norocul sa dau chiar de magazinul suporterilor. Gama de produse era larga spre mirarea mea, de la stickere la fulare si la hanorace cu insemnarea "Delije" pe ele. Am plecat fericit de acolo, iar la chiar cativa pasi distanta am ajuns la stadionul echipei Partizan. Atmosfera s-a facut mai sumbra deoarece spre deosebire de "Marakana", stadionul JNA era mai gri, graffity-uri numai cu alb si negru si cranii. Marakana chiar era colorata, suporterii colorand stadionul si imprejmuirile cu un rosu plin de viata spre deosebire de gropari. Magazinul suporterilor era de negasit la stadionul JNA asa ca am facut rost de nsite suveniruri de la magazinul oficial al clubului. Ciudat a fost ca toate birourile administrative si magazinul se aflau chiar sub o peluza a stadionului si nu sub tribuna oficiala. Desigur cel mai ciudat lucru reprezinta alaturarea aceasta a stadioanelor unor echipe rivale de moarte.
Dupa aceasta achizitionare de suveniruri am luat directia Bucurestiului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu