Serbia a fost mereu o tara adorata de catre mine, fiind in mintea mea cei mai prietenosi vecini, asa ca mereu am dorit sa o vad. In cele din urma aveam sa descopar minunata Serbie, pe neasteptate chiar si anume printr-o schimbare a directie de intoarcere catre casa. Dupa o vacanta pe litoralul Croatiei, drumul cel mai optim spre casa este prin autostrazile Ungariei, deoarece in Serbia nu gasesti (decat una,insa fara legatura spre Romania). Totusi o astfel de ocazie, de a avea Serbia langa tine nu putea fi ratata. Astfel drumul spre casa s-a facut via Belgrad.
Astfel am pornit pe autostrada A3, croata, spre granita cu Serbia. Drumul catre Belgrad face parte din ruta europeana E70, iar dupa granita se continua tot in ritm de autostrada prin Autoput 1. Odata acest drum facea parte dintr-o singura tara mare, Iugoslavia, iar inca de la inceput programul de a conecta tarile slave constituente intre ele purta numele de "Autoput Bratstovo i jedinstvo", adica "Autostrada fraterinitatii si uniunii". Insa evenimentele negre din inceputul anilor '90 au schimbat sentimentele calde dintre popoare, ironia sortii nu?
Socant este decalajul evident dintre aceste foste "prietene". Autostrazile din Croatia au fost reabilitate si au inregistrat o adevarata crestere a nuamrului de kilometrii. Daca in 1993 existau 302 de km in regim de autostrada, in 2009 existau 1,250 km. Spre deosebire de Croatia, Serbia pastreaza in mare parte aceeasi infrastuctura ca pana in 1990, si asta se vede in primul rand la autostrazi. Putem observa clar ca un factor important la acest decalaj a fost impartirea statutelor dupa razboi. Daca Croatia a avut de castigat, cresterea economica a fost mai puternica iar investitiile cu cap au adus un standard de viata ridicat. Peste granita insa, razboiul a adus pe langa pierderea de teritorii si un colaps economic, devalorizare monetara, saracie, etc. Granita croata este moderna, iar dupa ce treci de ea se schimba atmosfera, cea sarba fiind mai in paragina, iar politistii sarbi de acolo, mai apropriati de ai nostrii la constitutie. Am observat multe stickere lipite in parcarea granitei, ale galeriilor echipelor de fotbal din Serbia, galerii foarte violente si cunscute la nivel european. Astfel se crea incetul cu incetul peisajul de "underground" al Serbiei pe care aveam sa-l descopar peste tot.
Dupa granita, drumul se arata a fi sub nivelul autostrazii croate, multe petice, placutele erau vechi, rugina multa pe obiectele din metal si cel mai inspaimantator, pustietatea. In Croatia parca mai erau masini, dar dupa granita nimic. Decorul s-a dezvoltat mai spre sumbru cand vremea s-a intunecat, soarele fiind nevazut datorita norilor, deasemenea fiind in camp nu vedeai nimic. De notat ar fi anumite cladiri parasite langa autostrada ce aduceau parca la actualitate razboiul sangeros al anilor '90, chiar daca pe teritorul sarbesc nu s-a purtat nici un conflict cu croatii.
Desigur factor important la acest peisaj a fost si mintea mea, deoarece ca sa fim mai obiectivi, peisajul prezenta numai un drum invechit si pustietate. Cu cat am avansat spre Belgrad, am uitat de acele privelisti infricosatoare pentru mine, deoarece intram in zona de dealuri, atat de tipica Serbiei. Dealurile o infrumuseteaza pe aceasta tara, desigur nu aduce atatea resurse alimentare cum produc campiile arate, insa se observa mai mult amprenta naturii in defavoarea celei umane. Sentimentul acesta legat de dealuri s-a amplificat cu trecere de Belgrad, pe autostrada in continuare spre sud, asta dupa o inoptare. Asadar am ajuns si in Belgrad, pornind pe cei 100 de km de autostrada de la iesirea din Croatia.
Ajunsi la placuta cu inscriptia Belgrad ne asteptam sa intram tot in regim de autostrada in oras, Autoput 1 taind practic orasul in doua. Din pacate nu am mai putut vedea celebrul cartier Novi Belgrad prin mijlocul caruia trece autostrada, deoarece se efectuau lucrari la podul peste raul Sava si astfel nu era benefic traseul. Am pornit pe centura de sud a Belgradului, o centrua neterminata, cu speranta de a traversa Sava si apoi ai intra spre centru.
Novi Belgrad este cu siguranta unul din cartierele cu farmec ale Belgradului. Desi este un cartier planificat, construit de la 0 incepand cu 1947 si plin de blocuri comuniste, acesta se afla in opozitie cu restul orasului. Daca tot restul orasului imbina noul de dupa '90 si cel comunist cu vechiul dinaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial, in Novi Belgrad cu forma de peninsula dat de raul Sava si fluvuil Dunare, noul modernist si noul comunist se imbina cu succes. Practic blocuri uriase din '70-'80 pe langa cladiri de birouri. Novi Belgrad este cel mai populat district al Belgradului cu 200.000 de locuitori si cel mai important din punct de vedere economic. Inca dinainte de '90 s-a vrut a fi un centru important, atribuindu-se roluri administrative. Astfel aici se afla Comitetul Central al Ligii Comunistilor Iugoslavi. Cladirea a fost bombardata de catre NATO in 1999, iar de atunci s-a reprofilat pe domeniul privat, fiind cladire de birouri si avand un mall chiar la baza. Astazi poarta numele capitalist de Ušće Tower si ramane cea mai inalta cladire a Belgradului (daca nu punem in ecuatie turnul de televiziune al orasului) si cea mai moderna deasemenea.
(turnul Usce)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu